Mi-e dor de tine, mi-e dor de glumițele noastre, mi-e dor de sms-urile târzii în noapte… mi-e dor de acea rază de speranță ce-mi oferea puterea de a trece peste orice obstacol.
Trec ore, zile, săptămâni… și nu te pot uita, deși-mi ești un fruct interzis. Nu-nțeleg cum ai reușit de la o distanță de 120 km să mă faci să țin atât de mult la tine, încât să nu te mai pot scoate din cap. Oriunde mă duc mă-ntreb ”cum ar fi fost dacă era și el cu mine?”, orice aș realiza, prima dată îmi spun că mi-ar fi ieșit mai bine dacă erai alături de mine.
Și te vreau… lângă mine… pentru că Andreea-mi spune că numai la tine mă gândesc și numai tu mă poți vindeca de boala ce m-a acostat acum câteva luni.
Și te vreau… pentru că fără tine nu pot pune în practică toate planurile noastre, tot ceea ce-am spus că vom face.
Și te vreau… pentru că nu mai e nimeni ca tine, ești de neînlocuit. Singurul defect al celorlalți băieți e că nu sunt ca tine.
Și te vreau… pentru că te iubesc enorm.
Știu că n-ar trebui să-ți fi spus atâtea, însă… nu mă pot abține.
By Roxyk
