Încerc să par dură, să par fericită, insă numai eu știu cât de mult vreau să fii al meu. Vreau să lucrăm împreună la visele noastre, cele pe care le discutam la 2 noaptea. Îmi doresc să te sărut cu patos, să te țin de mână, să te iau în brațe… să fiu parte din viața ta.
Mi-e dor de tine, mi-e dor de glumițele noastre, mi-e dor de sms-urile târzii în noapte… mi-e dor de acea rază de speranță ce-mi oferea puterea de a trece peste orice obstacol.
Trec ore, zile, săptămâni… și nu te pot uita, deși-mi ești un fruct interzis. Nu-nțeleg cum ai reușit de la o distanță de 120 km să mă faci să țin atât de mult la tine, încât să nu te mai pot scoate din cap. Oriunde mă duc mă-ntreb ”cum ar fi fost dacă era și el cu mine?”, orice aș realiza, prima dată îmi spun că mi-ar fi ieșit mai bine dacă erai alături de mine.
Și te vreau… lângă mine… pentru că Andreea-mi spune că numai la tine mă gândesc și numai tu mă poți vindeca de boala ce m-a acostat acum câteva luni.
Și te vreau… pentru că fără tine nu pot pune în practică toate planurile noastre, tot ceea ce-am spus că vom face.
Și te vreau… pentru că nu mai e nimeni ca tine, ești de neînlocuit. Singurul defect al celorlalți băieți e că nu sunt ca tine.
Și te vreau… pentru că te iubesc enorm.
Știu că n-ar trebui să-ți fi spus atâtea, însă… nu mă pot abține.
By Roxyk
Spune-ți părerea, lasă un comentariu. ツ