Înainte de toate vă spun că sunt creștină și greșesc, ca orice alt om. Diferența e că dacă mi se atrage (frumos) atenția îmi recunosc greșeală, îmi cer scuze și trec mai departe. Aici mă refer la greșelile de gramatică.
De ce m-am decis să abordez această temă? Pentru că la urechile mele a ajuns un zvon, nu știu cât de adevărat e, însă ar fi o mare prostie să fie așa. Se pare că cei din Ministerul Învățământului vor să scoată gramatica din licee.
O primă întrebare ar fi: care gramatică? Eu nu-mi prea amintesc de gramatică făcută în liceu. Poate din cauza faptului că mi-au stresat creierii cu Eminescu și Bacovia? Ceea ce duce la a două întrebare: de ce să se pună accentul pe literatură și nu pe gramatică? Oare chiar nu observă că tot mai mulți elevi de liceu “5cr1u c3v4 d3 g3nul 4sta?” Că să nu mai vorbim de virgule, cratimă s.a.
Ce nu mi-a plăcut mie niciodată la literatură din liceu e că tot timpul stăteam și analizăm o poeze/un roman/o nuvelă etc și trebuia să învăț tot felul de comentarii și particularități, de parcă Bacovia se gândea fix la un refren când a scris versurile „Sunt singur și mă duce-un gând / Spre locuințele lacustre” . Ca să nu mai vorbesc de proză care se învârtea în jurul subiectelor de telenovelă: bani, pământ, avere.
Că nu am stat eu să învăț toate astea ca la carte… e din cauza faptului că nu mi-au plăcut. Aș fi preferat să fac mult mai multă gramatică și analiză pe text mai puțin aprofundată; așa n-ar mai trebui să dau search pe google de fiecare dată când nu sunt sigură de o virgulă sau o cratimă.