Ati citit descrierea mea, in special cea cu rosu, ingrosat in care spun ca nu ma consider o mare bloggerita, nu? Daca nu… va rog frumos faceti-o acum pentru a intelege urmatoarele randuri ale acestui post.
Eu blogul l-am facut la 17 ani, dintr-o prostie mai mult. Consideram ca daca am fost atacata pe un blog, pe un blog trebuie sa si raspund. Desigur… era mai bine daca pur si simplu ignoram si nu bagam in seama rautatea celor din jurul meu dar ulterior a inceput sa-mi placa sa scriu si in decursul acestor 2 ani(si ceva) care au trecut am incercat sa trec de la limbajul meu de mess la unul mai “serios”. Vreau sa-ncep sa folosesc si diacrtice dar ar insemna sa stau sa caut literele si nu prea ma-ncanta ideea.
Un alt lucru pe care l-am incercat a fost sa spun opinia mea vizavi de anumite evenimente, de lucruri ce mi s-au intamplat.. Am incercat prin tastatura sa spun anumite lucruri pe care n-as avea curajul sa le rostesc prin viu grai si da, recunosc ca sunt foarte fricoasa in realitate, ca rareori ma ridic si bat din picior ca stiu ca am dreptate. E un defect care-mi da foarte mari batai de cap si intr-un fel sau altul blogul ma ajuta sa-l inlatur. Azi scriu, maine scriu, poimaine scriu[…] peste o saptamana te voi injura (in fata nu doar in gand) in clipa in care m-ai terminat psihic.