Telefonul iubirii

Asta e titlul ce mi-a venit in minte.

Asadar sa explic ce anume a facut sa-mi fiarba sangele-n vene. Se-ntampla ca in urma cu cateva luni sufeream, nu doar din cauza bacului, ci si din cauza acelor sentimente ce te incearca in timpul adolescentei, ce tinzi sa le numesti… iubire. Ei bine, in unele cazuri denumirea se potriveste, dar de aceasta data n-a fost sa fie asa.Telefonul iubirii

Timpul a trecut, bacul a trecut, am inceput facultatea si luni incep primele examene. Cum eu cel mai bine invat noaptea am zis sa iau 4 cafele la bord si sa execut acest lucru. Credeti ca am putut? Ei as! In timp ce citeam eu linistita despre ratiune si alte aberatii de gen, incepe telefonul sa vibreze pe birou. Sar direct la el si observ numar privat. In primele secunde ale convorbirii am zis ca-i vreun tip care a apasat #31# si-un numar de cosmote la nimereala, insa la insistentele mele de a-l face sa-mi zica cine e mi-a dat un nume… si a fost de ajuns sa simt cum ma trec niste palpitatii. Ah… am auzit si niste zgomote ce parea ras de fata. Sau poate am luat-o un pic razna de la atata cafea? Ma rog!

Acum exista doua variante. Ori putinele persoane care stiau (2 la numar) de existenta lui au avut mancarimi la limba, chef de poante s.a.m.d ori… tipul e un bou! Una din doua. Un singur lucru e clar: iar m-am ars cu persoanele din jurul meu, iar daca ajung sa descopar care sunt acestea, e vai si amar de steaua lor. Nu recurg la vatamare corporala insa la niste teorii a dracu’ de veninoase DA! Asa ca ROAGA-TE SA NU DESCOPAR!

Acum ca mi-am varsat eu cumva nervii poate reusesc sa termin macar cel de-al doilea capitol.

Read me later 🙂

error: Content is protected !!