Ok, după o așa inactivitate pe blog, (să-mi fie rușine), vin cu un articol foarte drag mie pe care abea aștept să-l citiți și voi și să îmi dați dreptate!
Oricine m-ar contrazice, din punctul meu de vedere, tăticii sunt mult mai buni decât mămicile.
Chiar dacă mămiciile sunt jos pălăria, cele mai protectoare, cele mai atente,
cele mai grijulii, cele mai înțelegătoare, cele mai bune sfătuitoare, la capitolul trăznăi, tăticii sunt cei care dau startul sau cei care spun DA la orice.
De câte ori ziceam eu “Tati vreau aia, și din aia, și cealaltă, și aia…” și îmi făcea mereu pe plac.
Pe când mami, se uita urât la mine, dar nu cu părere de rău, ci cu speranța că reușește să economisească puțin la fiecare cumpărătură la care onorez și eu cu prezența și desigur, la ce mă pricepeam eu mai bine, la hipnotizarea lui tati și cu magnifica mea putere de convingere de a-mi cumpăra aia și aia și din aia.
Zilele trecute, fiind la lucru … am văzut o fetiță care parcă eram eu în copilărie.
Urla de mama focului, “mamiiiiiiiiiii vreau kinder, numai unul iau”.
Mamica epuizată, îi spune, treci de acolo să nu zdrobești ceva și hai să plecăm.
Tăticul în spate liniștit se uita în gol, până îi apare în față micuța zâmbitoare cu niște ochișori de nu aveai cum să o refuzi, și tăticul deștept, a înțeles din prima ce are de făcut, și ia de pe raftul de kindere, nu unul, ci două kindere și le pune în coș.
Mămica îi zice “nici tu nu esti mai breaz ca ea”.
M-a bufnit râsul când am vâzut acea fază, mai ales că știu că așa făcea și tati când eram micuță.
Mami zicea nu acuma, tati făcea ce vroia el.
Să fiu sinceră, nici cu mami nu era urât la cumpărături, doar că… nu îmi cumpăra mereu ce vroiam.
Salvarea mea de fiecare dată, era tati.
Așa că, dacă ești tătic, bravo ție, dacă ai o fetiță, te poți numi erou.
De ce spun asta? Pentru că așa se numește un tătic care rezistă cu două femei în casă.
Imposibil să țină cu mămica, tot cu tine va ține orice ai face, asta dacă îi vei face pe plac.
Be happy and I’ll be back.