Aștept în fiecare an primăvară cu o nerăbdare de copil care tânjește după fluturi agățați de raze și după vise împleticite-n muguri de liliac. Peste iarnă îmi ascund visele în fulgi șovaielnici și-n arome de iasomie și scorțișoară și le las să plutească în voie, să-mi impregneze ființa de dorință de a trăi din nou același sentiment care mi s-a cuibărit în suflet de câțiva ani încoace. De fiecare dată e altfel, dar mereu e ceva, un fel de adiere plăpână care îmi face sufletul să vibreze. Un fel de nou început neașteptat care mă ia prin surpindere, așa cum s-a întâmplat cândva, demult, într-o primăvară nebună, venită prea devreme și prelungită peste margini într-o vară plină de iubire. Așa am ajuns să măsor timpul în primăveri, să uit că anul începe în ianuarie și să trăiesc mereu într-un anotimp fără nume, care este numai al nostru. Uneori mă întreb ce va urma. Nu adâncesc însă prea mult întrebarea pentru că, în timp, am învățat că răspunsurile vin întotdeauna atunci când te aștepți mai puțin și că, de cele mai multe ori, ele vin oricum, cu sau fără chinuitoare întrebări. Mi-am lăsat sufletul să plutească printre fulgi și mi-am încălzit visele în aburii parfumați de cafea ai fiecărei dimineți cu soare dintr-o iarnă despre care toată lumea spune că a durat prea mult. Știam că primăvară va veni oricum într-o zi… Știam și că va fi altfel, însă nu bănuiam deloc că lucrurile aveau să se petreacă atât de firesc.
De ceva timp iubitul meu se agită în fiecare după-amiază. Îmi punea tot felul de întrebări amuzante, pe care uneori nu le înțelegeam deloc. Știu, asta nu are legătură cu primăvară sau, cel puțin, nu avea în momentele acelea, însă acum, reconstituind nostalgic povestea, fire nevăzute leagă întrebările acelea copilărești de ceea ce avea să urmeze. Nedumerirea cea mare s-a ivit într-o noapte tîrziu când m-a trezit sunetul tastelor. L-am zărit printre gene, concentrat, în față monitorului. Nu înțelegeam, pentru că nu îl văzusem niciodată să își petreacă noaptea în față calculatorului, dar eram prea adormită că să ripostez. Apoi, la câteva zile, o coincidență banală m-a făcut să îmi dau seamă că se petrecea într-adevăr ceva cu el.