Ştiu că a trecut aproape o săptămână de atunci, poate nici persoanele pe care le voi trece în revistă nu vor vedea ce am scris eu aici, poate voi da nume, poate nu. Cine ştie? Ei bine, eu ştiu! Marţi, a fost un fel de zeamă de creieri infestaţi pentru mine. Adică, la naiba! Nu m-am înţeles cu nimeni!
Aşa zişii mei prieteni mi-au reproşat nişte lucruri pe care nu trebuia să le spună, eram cu muci în nas şi nici nu mă credeau. Nu mai spun că nu m-a sunat nimeni de când m-am îmbolnăvit. Adică, serios, un pic de interes, fraţilor. În fine, nu îmi place să mă plâng p-aici, dar tare-mi place să mai scot ochii.
Toată ziua de marţi mi se pare că am pierdut-o la pc, ca de obicei. Dar ce să fac cu acest obicei? Ştiu, îl voi diminua, desigur. O să mă pun pe citit, şi chiar asta am făcut, îmi pun tableta la lucru şi aşa mă mai cultiv şi eu. După cum şi prietenului meu, îmi plac cărţile de psihologie. M-au învăţat cum să mă descurc în diferite situaţii şi cum pot face aprecieri mai corecte ale oamenilor şi intenţiilor lor. Dar nu mă mai bag în detalii, pentru că sunt cam şarlatan aşa şi nu îmi place să divulg ceea ce învăţ altora. Fiecare înţelege în felul său şi… dacă vrei să ştii şi tu, citeşte! După cum spunea un video viral pe internet, pe care îl simpatizez mult, „cărţi!”. Dar acum gata cu joaca şi du-te la citit. Mâine sau în altă zi, o să îmi dau seama cât de prost am scris, dar acum nu pot avea pretenţii de la mine, că doar na… e o oră totuşi. No bun, mă! Pa!