De felul unora de a fi. Frate m-am saturat sa aud ca tot felul de oameni, cu care in viata mea nu am schimbat nici macar o injuratura, isi permit sa dea sfaturi altora cand vine vorba de mine.
Nu arunca cu pietre inainte de a ma cunoaste. Sau macar sa-mi citesti blogul, ca am multe articole din care poti deduce felul meu de a fi. Ai auzit doua – trei vorbe de la vreunu’/vreuna cu care chiar nu m-am putut intelege si imediat sari in concluzii… sau chiar mai mult, cum romanul e inventiv tare, joci telefonul fara fir cu altii si in ochii/urechile mele ajung vorbe ce ma inspaimanta tot mai mult.
Nu, nu sunt asa cum ma descrie nimeni! Indiferent daca e de bine sau de rau. Nici mama nu ma cunoaste atat de bine incat sa dea sfaturi altora cum sa ma abordeze in diverse situatii. Cel mai bine e sa ma cunosti discutand cu mine. Nu mananc, nu musc, nu bat… doar daca imi mai sare tandara uneori, dar imi trece.
Si chestia asta e general valabila. Nu critica omul inainte sa-l cunosti ca nu ai de unde sti ca sursele tale is 100% adevarate, obiective etc.